Alt puţ al gândirii

Cum am spus şi în alt articol, am momente când îmi vin în minte nişte întrebări care îmi dau disable pentru câteva minute bune.
Şi ştiu că nu sunt singurul.
M-am întrebat la un moment dat.
Oare omizile ştiu că vor devenii fluturi?

Sau se apucă să îşi construiască coconul în jurul ei şi se întreabă.
Ce dracu fac?
Ce se întâmplă cu mine?
Şi mă gândesc dacă e vreuna mai precoce şi celelaltle se uită la ea.
Asta a luat-o razna.
Uite ce face.
Şi ea se uită la ceilalţi şi le spune că nu se poate abţine.
Oamenii pun organele genitale ale altor oameni în gură în semn de afecţiune.
Nu că m-aş plânge, din contră.
Dar cum am ajuns la modalitatea asta?
Băutul laptelui altor specii.
gândesc cum am ajuns să bem laptele de la vacă şi ce a fost în capul primului om care a făcut asta.
Ce căuta el acolo?
Frate, nu mă interesează ce zice şamanul eu îi iau ţaţa în gură!
Dacă nu ai ştii vreo limbă în ce limbă ai gândi?
De ce atinsul buzelor între noi e semn de afecţiune?
Şi ce a fost în capul primului om care a făcut gestul ăsta?
Dacă îi dau puţină salivă de la mine sigur va fi a mea.
Banii!
Ideea de a da valoare unei hârtii.
Îţi dau o hârtie şi tu îmi dai chestii pentru ea.
Pielea mea e populată de miliarde de bacterii.
Dar trebuie să mă spăl pe mâini când mănânc.
E mai igienic să mă spăl pe mâine înainte să mă duc la budă sau după ?
Avioanele.
Stai într-un scaun în cer, mişcându-te cu 600 km/h.
Şi te plângi de mâncare.
De ce sânii sunt atât de mişto?
Îi iubesc, dar sunt doar pungi de grăsime cu sfârcuri pe ele.
Nu sunt nici măcar părţi intime, societatea le-a făcut aşa.
Ce simţi?

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *